Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, (Legea nr. 202/2002 republicată și H.G. nr. 262/2019)
Principiul nediscriminarii și al inlăturării oricarei forme de încălcare a demnității este un principiu garantat prin Constituție și guvernează drepturile cetățenilor români. Relațiile dintre salariații instituției sunt guvernate de acest principiu.
Primăria Municipiului Constanța, prin politicile de resurse umane, ia în considerare capacitățile, nevoile și aspirațiile diferite ale persoanelor de sex masculin și feminin, cât și tratamentul egal al acestora, prin acordarea de șanse egale (conform art.1, alin.2, Legea nr. 202/ 2002 privind egalitatea de sanse și de tratament între femei și barbati).
Egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă presupune accesul nediscriminatoriu la:
- alegerea sau exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi;
- angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
- venituri egale pentru muncă de valoare egală;
- informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare;
- promovare la orice nivel ierarhic şi profesional;
- condiţii de încadrare în muncă şi de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, inclusiv condiţiile de concediere;
- beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la sistemele publice şi private de securitate socială;
- organizaţii sindicale şi organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea;
- prestaţii şi servicii sociale, acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare (art.7, alin.1, lit.a-i, Legea nr. 202/ 2002 republicată).
În cadrul desfășurării activităților din instituție se urmărește nondiscriminarea, prin evitarea oricăror practici care să dezavantajeze persoanele de un anumit sex, cu privire la:
- anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția candidaților pentru ocuparea posturilor vacante;
- încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;
- stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului;
- stabilirea remunerației;
- beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum și de securitate socială;
- informarea și consilierea profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare, specializare și recalificare profesională;
- evaluarea performanțelor profesionale individuale;
- promovarea profesională;
- dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acodate de acesta;
- orice alte condiții de prestare a muncii, potrivit legislației în vigoare(art.9, lit.1, a-k, Legea nr. 202/2002 republicată).
Egalitatea de șanse și de tratament se aplică tuturor persoanelor, funcționari publici și personal contractual din sector public și privat, inclusiv din instituțiile publice. (art.7, lit.3, Legeanr. 202/2002 republicată).
Discriminarea bazată pe criteriul de sex este orice comportament nedorit, definit drept hărțuire sexuală având ca scop sau efect:
- de a crea la locul de muncă o atmosferă de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată;
- de a influența negativ situația persoanei angajate în ceea ce privește promovarea profesională, remunerația sau veniturile de orice natură ori accesul la formarea și perfecționarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce ține de viața sexuală (art.11, a,b, Legea nr. 202/2002 republicată).
Conform art. 10 din Legea nr. 202/2002 republicată, maternitatea nu poate constitui un motiv al discriminării.
Constituie discriminare următoarele fapte:
- orice tratament mai putin favorabil aplicat unei femei legat de sarcină sau de concediu de maternitate;
- solicitarea unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă;
- orice tratament mai puţin favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat privind accesul/limitarea dreptului la concediul pentru creşterea copiilor sau concediul paternal (art.10, 1-4, Legea nr. 202/2002 republicată).
Concedierea nu poate fi dispusă de angajator pe perioada în care:
- salariata este gravidă sau se află în concediu de maternitate;
- salariata/salariatul se află în concediul pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi;
- salariatul se află în concediu paternal (art.10, 6, lit.a-c, Legea nr. 202/2002 republicată).
Salariata/salariatul are dreptul, la încetarea concediului de maternitate, a concediului pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi sau a concediului paternal:
- de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente;
- de a beneficia de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei;
- la un program de reintegrare profesională, a cărui durată este prevăzută în regulamentul intern de organizare şi funcţionare şi nu poate fi mai mică de 5 zile lucrătoare.
În vederea prevenirii, combaterii și eliminării discriminării bazate pe criteriu de sex Primăria Municipiului Constanța aduce această informare și promovează în politicile interne eliminarea toleranței la hărțuire la locul de muncă.